Privesc fulgii de nea pe fereastra , cad lin spre pamant. Nu se grabesc . Poate simt ca acolo vor deveni anonimi. Deschid fereastra si incerc sa prind unul. E efemer in palma mea calda, dar tot am timp sa vad cristalele de zapada, au o forma perfecta … un singur defect , se topesc .
Iubesc zapada de cand eram copil . Imi imaginam ca e vata de zahar, munti da vata de zahar. Casele pareau de turta dulce pudrate cu zahar. Copacii erau de scortisoara . Toata strada era un imens tort. Era visul meu de copil . Joaca mea de copil singuratic.
Era atata liniste , zapada aducea linistie. Era pustiu , rar cate un vecin aparea si imi strica glazura de pe tort.
Intodeauna zapada imi aduce aminte de candoarea copilariei. Imi e dor sa fac ingerasi in zapada si sa vad cerul albastru . Atunci ma simteam ca plutesc pe un nor alb si pufos .
Imi e dor de copilarie….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu