E noaptea de Inviere!

Acum simt ca am primit un cadou, nu stiu daca il merit. Stiu ca in ultima vreme imi doream asta.
Ce poate fi mai frumos decat sa iti dai seama ca omul in care crezi dovedeste ca merita increderea. Eu cred ca asta a fost cadoul meu de Paste. Sper ca asa va ramane. Nu as vrea sa se schimbe. Nu as vrea se se schimbe pentru ca el mi-a dat zambetul intelepciunii si am nevoie de el pentru a-l putea pastra.

Only you can heal your life

only you can heal your life)

it must have been an angel
who counted out the time
yes it must have been an angel
who raised a knowing smile
and i just couldn't reach you
no matter how i tried
no i just couldn't reach you
so instead i ran to hide

(only you can heal inside,
only you can heal your life)

mother can you hear me?
can you tell me, are you there?
father can you help me?
cos i know that you care
and i dont have to fight it anymore
for all those years i was dreaming
and i don't have to worry anymore
cos i found my belief in...
mother can you hear me?
can you tell me are you there?
father can you help me?
cos i know that you care

(only you can heal inside,
only you can heal your life)

Ce va fi?

nu stiu ce va fi peste o spatamana, o luna , un an.... Acum incercand sa fac un bilant al intamplarilor din viata mea , imi dau seama ca mi-as fi dorit sa fie mai plina de zambet.
Am fost un copil cuminte , prea cuminte. O coplilarie lina cu vancante la bunici. Bunici ca din poveste cu ochi blanzi si umezi . Casele bunicilor . Una intre brazi semeti si alta langa "cer". O copilarie alaturi de mare. Prima mea prietena. O fetita desculta pe malul mediteranei cautand scoci si vorbind cu valurile care ii mangaiau picioarele.
Apoi adolescenta studioasa , timida , orgolioasa , cu rabufniri de personalitate.
Adolescenta frumoasa , cu iubiri curate si dezmagiri crunte.
Apoi a inceput sa dispara zambetul. Au inceput sa dispara bunicii. Brazi nu mai erau asa frumosi. Primele lacrimi de durere adevarata.
Si asa am ajuns sa cred ca m-am indragostit , ce eroare. Au fost zambete un timp si apoi au inceput lacrimile. Lacrimile crude si dureroase. Si adolescenta timida si orgoliosa a devenit femeia inchisa in ea si plina de regrete.
Pana cand durerea a devenit atat de mare incat m-a trezit si a adus la iveala femeia luptatoare. Femeia care si-a aparat copii strangand din dinti si care a jurat ca nu va mai iubi niciodata.
Ma gandesc ca in toata viata mea durerea a avut cel mai mare rol. M-a calit, m-a schimbat. Nu stiu daca m-a transformat in bine.
Si cand deja credeam ca am trait tot ce se putea trai : inocenta, iubire, durere , viata mi-a mai adus o provocare.
O provocare pe masura , m-am indragostit cu adevarat si fara speranta. Abia durerea asta m-a schimbat total. Din orgolioasa am devenit chibzuita, din ironica am devenit glumeata, iar tristetea s-a schimbat in zambet.
Nu stiu cand s-a intamplat , dar dintr-o data am devenit alta.
Oare ce va urma? :)

Ofra Haza - Sixth Sense

Ploaie in luna lui Marte