De multe ori in viata trecem prin momente grele. Atunci ne dorim sa avem macar un suflet aproape. Nu stiu de ce eu , parca, am fost blestemata . Mereu trec peste greutati singura. Nu ma plang , dar nici nu ma simt mai buna , mai deosebita , mai nu stiu cum , din cauza asta. Ma intreb , doar, daca voi reusi sa gasesc un suflet , care sa stea aproape de sufletul meu si atunci cand sunt la pamant , fragila si gata sa capitulez. Daca cineva a vrut sa ma incerce , cred ca e momentul in care sa se traga linie si sa se scrie : da , se ridica singura cand e strivita de viata.
M-am ridicat de atatea ori , am reusit sa o iau de la capat de fiecare data . Am ajuns sa fiu ispitita de gandul ca acum sa nu ma mai ridic. Sa vedem ce va fi ? Se va multumi viata sa priveasca impasibia? Va pierde o jucarie ? O jucarie simpatica , care pana acum a facut pe Hopa-Mitica de cate ori i s-a pus piedica.
Te provoc, viata, la un joc. Jucaria nu se va mai ridica singura luptand din greu , va sta asa acolo , una cu pamantul. Ce vei face ? Vei privi impasibila cum jucaria simpatica ramane nemiscata si vei pierde distractia sau vei intinde o mana de ajutor sa o ridici?
Hm , de ce intuitia imi spune ca viata va privi cu dispret jucaria si apoi va cauta alta jucarie simpatica , care sa se lupte si sa se ridice ca Hopa - Mitica.
Oricum , am oboosit! Te provoc, viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu