vin anotimpurile si trec...ce sentiment de neputinta ireversibila. Astept , nu stiu ce astept, dar astept. Nu e ceva firesc pentru mine. Asteptarea mi s-a parut mereu plictisitoare si fara sens. Nu cred ca e bine, trebuie sa ies din starea asta. Probelma cea mare e cum sa fac. Atept o motivatie, care nu vine...
O sa treaca iar o vara , o toamna , o iarna, o primavara...asa trece viata , in varful picioarelor ,pe langa mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu