Decembrie

Zi mohorata de iarna. Cer gri si aer rece. Vreme uscata. Sambata . Pe la geam pescarusi. Mereu m-au uimit pescarusii aparuti in oras. Eram obisnuita cu ei la malul marii. Nu stiu cum au ajuns pana aici. Proabil foamea ii impinge departe de apele mari. Se multumesc cu mici lacuri si rauri amenajate . Azi zboara jos. Le e foame. Merg la bucatarie si iau felii de paine. Intoarsa la geamul dormitorului nu-i mai vad. Sunt dezamagita, au plecat. Deschid fereastra si aprind o tigare (obicei rau , de care nu ma mai dezbar) si dintr-o data ,uite-i! Doi pescarusi. Ce frumos zboara , plutesc lin si scot cate un tipat. Parca vorbesc. Se apropie de mine indrazneti. si atunci iau o felie de paine in mana si intind mana. Unul dinte ei vine si imi smulge painea din mana. Am simtit doar aerul cum imi atinge mana. Celalalt e mai timid. nu se apropie. Pun o felie pe pervaz. Vine si o ia in fuga. Incet , incet le castig increderea si se apropie . Se aseaza pe pevaz si ma studiaza. Imi e frica sa respir mai tare sa nu fuga si dintr-o data indraznetul sa aseza pe mana mea. Tresar ,dar nu trag mana. Sta asa pe mana mea.
E frumos . Sare de pe mana si se duce catre celalte felii de paine. Ia una si incepe sa ciuguleasca. Timidul sta si se uita. Ii imping incet o felie de paine. O ia lacom . Dupa ce au mancat toata painea, isi iau zborul. Zbora in cerc de cateva ori si se departeaza cu un tipat.
Am ramas singura la fereastra si acum simt frigul . Frigul singuratatii